ca tot e jurnal fac aici un combinezon si maltratez intr-un pur stil beletristic
per total sunt fragmente din noiembrie

Ziua 1 si 2. Zile de alea imputite ce pot fi puse la un loc ca nu s-ar pierde nimic esential. Notabil ar fi ca am sarbatorit Sambata Plictisitoare la un Murfatlar in spelunca de mai la deal de casa cu Dumitrasc (strasnic om, dintr-o bucata cum ar zice unii), ca Manchester a pierdut meciul cu Liverpool (sa-i fut in gura!) si ca am ajuns la acel stadiu de plictiseala incat mi-am sters mailurile din inbox. Raportul oficial este de 4436 unread din 6675 in total. Daca jumate din invitatiile pentru diferite site-uri primate de 4 ani incoace ar fi reale as fi un futut de presedinte. E curios daca macar o cincime din toti macar stiu de existenta mea. In fine, poate cea mai mare realizare e ca mi-am gasit newsletterurile la niste site-uri porno din 2007. Deci weekend-ul nu a fost asa de plictisitor.

Ziua 3- 20 de ani de la caderea Zidului din Berlin, o durere inextricabila de burta. Life pays back. Big time. Ah da, si niste impresii vagi asupra unei politici mental controlate de fortele iudeo-capitaliste bazate in principal pe mancat cat mai mult cacat. E ca la o piesa de teatru de animatie ori ca la o emisiune cu Muppets de pe tvr 2 (toate venite brusc asa din amintirile tale de plictiseala) cand plotul principal consta intr-un un malai pus la geam sa se raceasca pentru a hrani populatia in crestere a sosonilor. Sosonii sunt prea mici si insipizi si care aparent au disparut, fiind chemati la datorie dup ace au calcat in picioare o soseta pletoasa basista de un ciorap Negru brodat frumos in stelute cu dungulete alb-rosii si pe alocuri cu stele ale lui David (subtil nu?). Deodata pac pac apar 3-4 sosete (sosetele is mai mici din cate stiam) ce vroiau malaiul, sau ec a mai ramas din el si firimiturile lasate din cand in cand de ciorapeii ciorapului Negru pentru a nu fi prins cu mata-n sacu de ciorapi ca ar neglija raftul de ciorapi aflat exact langa raftul mai rosu si mai mare (duhnea putin a vodka, ce e drept), Fiecare din aceste sosete venea din spate: o soseta vine cu o chaussette blonde si rasutilata in afaceri personale si un soson marimea 20, guraliv si care la poze se pune pe varfuri ca deh vrea sa fie inaltat la ranguri imperiale intre mai marii coltunilor; alta soseta vine cu o mutra dezagragata si perduta in spatiu, aceasta soseta vorbeste mai elaborat, insa e proasta de crapa ca e controlata direct de coltuni; alta soseta vine fara medicamente, alta vine cu vorbe goale si se baga in seama de aiurea crezand ca malaiul chiar va aparea in cele din urma. Cu toata lumea stim tipologia omului care vine si se baga in seama de aiurea cand tu virbesti cu cineva. Un fel de “Dude, like wtf?”. Fiecare soseta face biserici, fiecare soseta face strazi suspendate, fiecare soseta indruga in fata sosonilor precum este ghidata de mana. Cine nu s-a jucat cu sosete in mana a trait degeaba. Insa putini stiu ca malaiul e mancat demult, si tot ce se promite sta pe baza ca o lupta goala intre fraieri intr-un raft care este gol ii va tine ocupati in timp ce controlul imens al capitalizarii va face din sosete, toate de acelasi fel, pentru a nu mai avea probleme cu imperecheatul. O conspiratie tricotata. Parol.

Ziua 4. Intr-o totala ordine de idei, din seria frustrarilor mele sociale azi avem la categoria “people that must die” pe nimeni altul, decat baietasul batut la fundulet cand era mic cu un almanah. Un om cu multe cuvinte si concepte (corecte din viziunea lui, bineinteles), un om ce si-a maronat nasul prin experientele lui fund-amentale in a concepe si a atrage gratiile profesorilor. Idee peste idee, flegmata in purul stil academic al unuia (care parca, parca isi neaga originea), totul pentru a confirma rolul si tinta lui in aceasta societate corupta: de a ajunge la cele mai inalte nivele profesionale de pupat in sau pe (depinde de ocazii) fund. Portretizat intr-un stil mai abstract este genul de om “‘nalt la sfat si mare la stat” (daca stai jos poti vorbi face-to-face) si nu in ultimul rand, un stereotip viu. Toate se termina cu bine cu o seara petrecuta in spelunca la fabulosul meci intre Urziceni si Sevilla. Salve!

Ziua 5. De ce acordam uneori atata atentie unor lucruri minore si insignifiante? Pentru a ne colora si decolora viata cu lucruri care nu au nici o relevanta cu linia actuala de plutire? Trecutul este complexul a ceea ce noi suntem (logic), si deci mi se pare absolut normal (cel putin mie) sa acord atentie unor lucruri ce revin. In plus sunt o alternativa a realitatii. Nu cea mai rezonabila, insa e acceptabila. Pe scurt, azi am stat la o bere comuna (ziua de ieri fu aglomerata) cu fetiscana cu obrajii rosii. Nu am ce dezbate pe tema ei, pentru ca nu are nimic enervant de comentat. In schimb am gasit o intrebare mai buna de atat. Merit? Sa fim seriosi, sunt tipul loser-ului de balta. Ma uit la porn pentru diversitate si sunt in stare sa gasesc parti de comedie pura, nu pot vorbi cu o fata fara sa ma uit in decolteul ei sau in zona respectiva si fara sa ma gandesc cum ar arata goala (de aici si scarba mea pentru unele fete), la orice betie sanatoasa dau pamantului ce-i a pamantului mai mult decat mi-a dat el vreodata, asta daca nu cumva e ceva mai grav si devin un ecologopat si fac free hugs cu mama Terra, am ora de venit acasa, conduc cu tata in dreapta de 9 luni si ceva, nu am un venit net, sunt la o facultate de limbi, inca mai am acnee si probabil inca mai cred ca pot deveni cosmonaut si in multe alte vise. Sunt un loser la drum mare. Dar sa nu ne pierdem speranta, se poate si mai bine. Imi trag figure de macho si ajung si un onanist. Dar, mie mi s-a parut mai troublesome, faptul ca plapuma imi cade datorita canapelei nu prea intinse. Anii trecuti, deschideam canapeaua, insa acu scartaie putin si nu mai am aceeasi incredere. Asa ca am intors plapuma invers si dorm in ea. I am in desperate need of alcohol.

Ziua 6. Teorii desconspirative, uprisinguri adolescentine, lapte acru ca in vremurile bune (cu aceleasi dureri de spate sanatoase), dar din ce in ce mai aprig si mai dur, dar mai presus de toate Hamlet. “I am your father” zise fantoma lui Hamlet. Ma rog, nu am sa fac o comparatie intre chintesenta piesei si starile mele exhaustive cum as fi tentat. In alta ordine de idei, gripe porcine ce duc la decaderea activitatii scolare preuniversitare, emisiuni electorale si faptul ca Franta s-a calificat prin hentul lui Henry. Irlandezii erau chiar baieti faini. In orice caz, traim intr-o lume coruptibila, in care fiecare vede orice lucru ca fiind valabil pentru a il detine. Vorbim aici de informatii, de idei, de principii. Imitam ceea ce credeam ca ar fi de imitat pentru a ne construi pe noi insine, acea societate socialista perfecta, pornim de la idei rasuflate in dauna unor utilitati (telefoanele radiaza, ca in filmele alea hippie) si ajungem pana in a intra in contrariul unor activitati facute de ceilalti si ultragierea acestora prin luucruri care iti plac tie (“poti face altceva mai bun in timpul asta…”). De ce in numele divinitatilor atotconspirative iti duci existenta printr-un egocentrism atat de urias? Vrei sa fii cineva, vrei sa rulezi atotstapanirea, rulezi in victima si nu vrei a fi victima insa mereu incepi frazele cu “Eu”. Niciodata nu vei vedea dincolo de cortina ta de fier. Vei refuza orice plan economic si vei avea impresia ca tu si satelitii tai o duceti impreuna utopic de bine. Totdeauna fortele imperialiste au fost si sunt de vina pentru starea ta complexa. Toti sunt de vina in afara existentei tale, probabil si eu as fi de vina daca nu as fi fost de fata... Desigur, poti falsa usor prin fraze precum “Macar tu…”. Ai nevoie de apropiere sociala insa mereu inciti la ceva ce nu vei avea parte pentru ca tu insuti esti acela ce le respinge. Cenzurezi totul in mintea ta si uiti de unde ai pornit. Denumesti alte state cu nume si cu timpul pana si tarilor ce ti-au fost aproape incepi sa le dai nume pe care tu insuti le-ai amenintat sa nu iti idea tie. Un fel de ipocrizie mascata doar din dorinta de a iti recupera popularitatea din timpurile juvenile, cand -daca mai tii minte- o data ajuns acolo sus, ai uitat de scrupule si in general mai de tot. pentru cei ac tine exista o fraza precum: "Fie-ti tarana usoara!"

Ziua 7. Ziua cand toate s-au oprit in loc. Ziua cand ma gaseam intr-un blockbuster sa ajung la timp sa prind un loc favorabil la partiala. Dar, Suprema Putere care ne ghideaza sortii a decis sa fiu din nou acel “deii inspirationis” pentru cei carora soarta nu i-a ghidat in a invata din Geoffrey Chaucer, exact ca la bacalaureat, exact ca la tezele din liceu, nu-mi amintesc da sigur si la capacitate. In spate aveam un scrib, langa mine fostul coleg din liceu si in spate o blonda atipica, culmea tot din fosta clasa. Lumea e mica, mai ales in orasul natal. Si cu atat e mai trist. Ceea ce imi doream ieri e total deziluzoriu. Deciziile in viata, chiar si asupra unor stari de spirit, se iau intr-o siguranta mentala. Si ce poate fi mai paradoxal decat sa duci aceasta siguranta mentala in zona insigurantei nesanatoase promovate, la fel de paradoxal, de campanii idioate precum cele de ecologie, anti-drog, anti-tutun si alcoolici anonimi? Ne invartim in paradoxuri. Acuma e momentul ca o fatuca sa imi spuna “….in your dreams”. Per ansmablu, e de cacat cand nu te ia niste iarba care pe vremuri te facea sa fi genial prin firurile epice combinate intre ele cu o minutiozitate nepropusa si aleatorie. E uimitor cum povestea celor 3 evrei care si-au facut colibe din paie, bete si dolari pentru a se proteja de Hitler, lupul poponar, se putea combina cu un hentai, cu bebelusii care se uitau fix la