24-10-2009
Captivarea atentiei tale asupra unor realitati private de altii, este de-a dreptul fascinant. Cu gandul ca de fapt a a renuntat, poti enumera multiple incapacitati.

Insa este mult prea degraba.

Dupa o tura sanatoasa de aspirat prin casa, imi permit a formula niste teorii lascive pierdute in neantul imatur al partilor mele celebrale. Plus ca-mi place sa cred ca: creierul meu e afro.

Paralelismul intre 2 lumi de-a dreptul diferiite prin culoare si ansamblul temporal al activitatilor este de-a dreptul terorizant. Iar daca nu esti pregatit, minti fragede ca ale lui nea' Andrei Ismailovici; pus(h)tiul trecut de adolescenta, mancat serios de acnee si cu o dorinta indubitabila de a imputi auditoriul cu alcool; sufera intens. Dar este bagat in seama pentru ca este in acelasi timp si eroul nostru principal.

Zi de septembrie, in jur de ora 11 am. Intr-o paturica maro pe care ma-sa ii calca rufele, rasare un corp ce da semne ca nu asta este ora perfecta de a se trezi, insa avea de ales intre a se chis(h)a pe parchet sau pe tron. Foame, sete si o scarba ce se naste numai in acele zile tarzii de toamna. Isi ia o camesa si pantaloni (la dracu cu acest conformism!), s-a dus sa isi ia de-ale gurii (paine, cafea si un pachet de kent lung). Baga o tura de popcorn pentru a merge bine cu vizualizatul a ce mai avea de la var-su si prin calculator. De aici ziua putea varia. Dar in general se lungea la un ping si o bere cu un tarabostes pe masura, si anume Burebista (faptul ca el devenea bun la orice facea era chiar enervant, pe masura ce faci ceva si vezi ca de fapt sugi si altul nu suge….ma rog invidii ismailiene) sau la un rentz ori un poker prin beciul Grasului de la unu. Atmosfera era chiar atipica, iar cutia de lemn era rezervata. Oricum ai lua-o sunt zile neproductive din punct de vedere intelectual si financiar, insa ai timp sa observi micile detalii ale vietii, precum faptul ca ai lasat capacul la ulei deschis ori unghiul perfect al unei doze in drum spre infinit. Sunt zile frumoase, dar care put intotdeauna. Put a ceva nefiresc, put a un viitor care va deveni sarcastic, si o melodie soft se aude din ceruri, iar la final auzi “Welcome to college”.

De aici acele alte zile se vor desfasura dupa un orar prestabilit si se vor desfasura cu acelasi drumuri matuzalemice parcurse cu sarg de Andrei. Plus ca se face mai frig, si dormi cu plapuma, care devine stresanta cand iese din cearsaf dimineata.

Dupa anumite zile ciclice de genu: trezire, curs, seminar, labareala, seminar +somn, curs, mancat somn si tot asa, incep sa ti se rasara idei neconcepute pana atunci si observi ca de fapt Ea si taf-tu aveau dreptate: nu esti bun de nimic. Si daca ai fi bun la ceva tot ai suge in ultimul hal ( daca se poate defini asa ceva)

Viata este un merry-go-round continuu. Aceleasi stereotipuri se invart in acelasi carusel, doar cu alte masti. Observi minutios, cum aceleasi defecte gasite la unele caractere din liceu, generala, viata personala, se regasesc pe noile caractere. Alegi toate insusirile, dai un Ctrl + A si le dai drag in noul fisier, si stai cu ochii in patru poate mai da Domnu' si apare ceva in plus. Unele mici diferente, dar cam aceeasi futareala. Ma rog, aici mai mergeau a-ntaia detalii formaliste cu exemple, ca-n filme si bloage, dar tocmai asta e farmecul unei intrevederi non-gay pline de mireasma tutungiera si bere

Apoi, ca viata este acea tolba magica de intrebari existentiale ori non-existentiale ce le rasauzi pana urla timpanul si crapa vena. Una din cele mai stupide intrebari este “De parca tu ai fi facut mai bine?”. Pai, in principal sa ne axam pe “Fac asa ceva?”. Din moment ce te angajezi intr-o anumita activitate, e si normal sa mai faci greseli, si drept urmare o critica, o gluma banala (sa zicem ca faci misto de el) e cateodata binevenita. Insa, Vasilica a trebuit sa imi aminteasca cat de mult urasc niste stereotipuri umane. Si aici se incadreaza perfect si alti umanoizi care cu un accent de ala tamp deschid gura ca si cum ar incerca sa lase si o zabala ce atarna drept amintire si spun de genu: “deeeeh….ca tu faceaaaai mai bineee?”. Dar nu fac asta, nu m-am angajat in a face acel ceva, cum plm sa fac mai bine?? Cand voi fi in acelasi domeniu de activitate, din experienta stiu ca voi suge, insa abia atunci sa spui acea intrebare retorica.

Si nu in cele din urma, ca oricine are talent la desen cand deja se pierde firul la un curs/seminar

*revin*